Aer cu Diamante
MIRCEA CĂRTĂRESCU

MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist.
A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004–2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012; Fata de la marginea vieţii, povestiri alese, Humanitas, Bucureşti, 2014; Poezia, Humanitas, Bucureşti, 2015; Solenoid, roman, Humanitas, Bucureşti, 2015; Peisaj după isterie, Humanitas, 2017; Știutorii. Trei povestiri din Orbitor, Humanitas, Bucureşti, 2017; Un om care scrie. Junal 2011–2017, Humanitas, Bucureşti, 2018; Melancolia, Humanitas, Bucureşti, 2019; Creionul de tâmplărie, Humanitas, Bucureşti, 2020; Nu striga niciodată ajutor, Humanitas, Bucureşti, 2020; Theodoros, roman, Humanitas, Bucureşti, 2022.
Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă, catalană ș.a.
Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018), Prix Transfuge, Paris, 2019, Prix Millepages, Vincennes, 2019, Premiul FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, Guadalajara, 2022, Los Angeles Times Book Prize for Fiction, 2023, The International Dublin Literary Award, 2024. Romanul Solenoid a fost nominalizat la International Booker Prize (2025).
CÂND NE-A PRINS PLOAIA LA POLIVALENTĂ
Se prăvăli din înalturi un vânt negru și mov
de parc-ar fi fost bărbile împletite ale lui Vasiliu și Danilov
cu viorele și brândușe și mărgăritărele și maci.
Pedalară mai tare păroșii craci
ai celor de pe hidrobiciclete
căci picurau stropii ca niște flăcărui de brichete.
„Fii atentă, norii sunt demontabili”, ți-am zis
(dar tu scoseseși din buzunarul raiaților orașul Paris
care arăta ca un motoraș de salvare de jucărie:
mi l-ai întins pe palmă mie)
„Dă setul de chei tubulare și așteaptă puțin!”
Și m-am așezat pe Sala Polivalentă ca pe-un taburet opalin.
Norii erau Oltcituri și Skode și betoniere
și Mustangi și Mercedesuri albastre și camioane de mare tonaj
și motociclete BMW și carturi și automacarale
și Dacii și compresoare și semănători și autobuze
și Toyote de mic litraj, cu antene și retrovizoare
cu eșapamente și bări de direcție lucitoare,
cu numere de Amsterdam, Viena, Montreal, Washington DC și Brașov,
și smalțul vopselelor albastru, ocru sau mov.
Cu șurubelnița și patentul meșteream pe sub caroserii
(iar tu scoteai din buzunare alte cutii:
Praga ca un joc de mini-ruletă, Berlinul ca un arici
Montevideo ca o colivă cu bombonici
și le-nșirai pe banca din parc.)
Se-arătase-n nori și luna, blândul nopților monarc.
Demontam aripi, capote, carburatoare, parbrize
scoteam afară tablouri de bord, radiouri, canapele frumos tapițate
aruncam reviste și scrumiere, pedale de frână, volane
– toate cădeau pe liceul Șincai, peste olane –
pțnă, din mormanul de tablă, fire, sticlării și macat
n-au mai rămas pe cer decât aparatele de fotografiat
uitate de șoferi pe bancheta din spate:
Zenituri și Nikonuri, cu burduf sau cu prisme sofisticate
cu blitzuri electronice
pentru rânjetele noastre sardonice.
Erau mii și mii, pe tot cerul întunecat
toate-ndreptate spre banca din parcul IOR unde stăteam
lângă salcia japoneză.
Dinspre lac veneau brize reci, îți suflau părul
lumea era veche, veche. Tu țineai deja-n poală
zeci de orașe pe care n-o să le vedem niciodată, nicicând.
te țineam după umăr în ploaie, și tremurând.
Și iată:
toate aparatele de fotografiat declanșară deodată
toate blitzurile fulgerară deodată
teleobiectivele scăpărară deodată
ca o ciupercă nucleară străluminată.
Din noi n-au mai rămas decât scheletele-n blugi
în fața Polivalentei de zid și de drugi
și peste tuia și gardul viu și sălcii și valuri și bărci de agrement
începură deodată să ningă fotografii
poze color și alb-negru fulguind mărunt, făcând vârtejuri, cicloane
înfățișându-ne toate pe noi între lampioane
pe noi, doar pe noi, doar acuș
și fiecare poză era un derdeluș
pentru copiii sumbri ai amintirii.
(inedită, 1984)
FLORIN IARU

FLORIN IARU (Râpă) s-a născut la 24 mai 1954, în București și este unul dintre cei mai cunoscuți poeți ai generației optzeciste. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Profesor la Galați și la Bulbucata, până în 1982, a devenit redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 a fost redactor la publicația „Cotidianul”. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista „Luminița”. Devine membru al Cenaclului de luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său „Cîntece de trecut strada” se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului „Aer cu diamante”, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan. A fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat și a prezentat emisiuni de cultură la postul național de televiziune și la TVR Cultural. Face parte din echipa redacțională a săptămânalului Cațavencii. Alte volume: La cea mai înaltă ficțiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc și-mi pare rău(Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Povești erotice românești (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beție(volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de București (2011, 2015) și o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliție (2016), iar în 2017 volumul „Sânii verzi”. Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franța, Spania, Statele Unite, Rusia etc. În 2019, a publicat volumul de poezie „Jos realitatea!”, Editura Paralela 45, volum care a primit Premiul AgentiadeCarte.ro. În străinătate a publicat volumul Die grünen Brüste, traducere de Manuela Klenke, la editura „danube books”.
E pericoloso sporgersi
În gara asta nimeni nu coboară
și nu urcă nimeni.
Șeful de gară e împăiat,
pasagerii, pictați pe pereți.
Ceasul de piatră are un corn ascuțit
cu care străpungea odinioară soarele și luna.
Din cișmea saltă un șuvoi înghețat.
Telegraful bate în gînd.
Casa de bilete e curată ca un pahar.
Doar mersul trenurilor funcționează ca în prima zi.
Nu greșește nici o secundă.
Dacă ați fi cu mine,
aici și acum, în fața panoului,
ați afla că expresul sosește peste 10 secunde,
la linia 2.
Voi nu puteți vedea asta.
Dar eu pot. Ies chiar acum pe peron.
Plouă de rupe
și, într-adevăr, trenul trece la fix,
încărcat de pasagerii lipiți la toate ferestrele
abțibilduri mirate
și nu oprește.
Cine să coboare?
